mindra.eu

Desi, poate, ma gandeam sa-nchid blog-ul, il voi pastra. Mai apar in viata mea de zi cu zi intamplari despre care merita sa povestesc pe blog, intamplari despre care e bine sa povestesc, sa se stie, sa fie scris pentru oameni…si-l voi pastra.

Ma pornesc dimineata spre birou la 8:15, 8:30, moment in care locul de parcare, pentru care am contract si pe care il platesc an de an, ramane liber. In zona in care locuiesc sunt mai multe cladiri cu sedii de birouri si sunt toleranta cu persoanele care parcheaza in timpul zilei, chiar si dupa orele 17, in primul rand pentru ca nu e ora la care ajung eu acasa. Vineri, de exemplu, am ajuns la 22:45 si…a inceput distractia…

Pe locul meu de parcare un Hyundai, masina gen microbuz, parcat. M-am uitat pe bord, pe geam…gandindu-ma ca, poate, si-o fi lasat un numar de telefon…e o practica de bun simt, pe care o voi aplica daca voi parca abuziv vreodata. Nimic. Niciun numar. In acest moment am inceput sa ma gandesc „ce fac? Sa o las asa cum a picat? Nu mi s-a parut o solutie, deoarece vorbim de un drept al meu si ma enerveaza cumplit nesimtirea…”cumplit” e putin spus…

Pe la 11 p.m am sunat la Politia Comunitara - 021 9540. Pe la 1 a.m. au venit. Am coborat si am inceput sa ma distrez si mai tare.

„paaaaaai, doamna, n-aveti locul marcat…”

„Ba da este, dar e scris SUB „autobuz””… (o sa-mi plastifiez un rahat de A4 si o sa o si postez pe semi-gard, desi ADP-ul NU m-a informat ca asta e procedura”

„aaaaaa, doamna, contractul dvs. este valabil pana la 31 decembrie….”

„tot contractul meu spune ca „se achita in primul trimestru…” si din chitantele mele va puteti da seama ca achit in luna ianuarie..Nu astept luna martie, dar nici nu ma ingramadesc cu toti pensionarii pe 3 ianuarie (5 ianuarie, in cazul anului 2009)…si suntem in 9 ianuarie. Contractul meu TREBUIA sa fie valabil, conform chitantei, pana pe 20 ianuarie…data la care am achitat.

Ma rog, procedura spunea ca i se da „nesimtitului” un „avertisment pentru 2 ore” si revin dupa 2 ore sa-i administreze amenda 1500 – 2500 lei…Nu m-au sunat la 3 a.m si nu i-am sunat, gandindu-ma, treaza si in asteptarea telefonului „hai sa fiu om, 15 milioane nu-i chiar o suma mica”.

Pe la 11 a.m, azi, adica dupa mai bine de 12 ore, cobor sa plec spre piata, nesimtitul era parcat tot acolo. Mi s-a pus pata si am sunat din nou la Politia Comunitara. Si-aici incepe prostia cea mai mare. Spun cine sunt si ce problema am si mi se spune brusc: „N-aveti niciun drept…anul asta n-ati platit si pe noi nu ne intereseaza ca scrie acolo ca se plateste in primul trimestru…”  Am scurtat discutia „bine, unde pot sa depun plangere? Consider ca exista un viciu in sistem/procedura si vreau sa depun o plangere, poate se rezolva, Dupa o fofilare de vreun sfert de ora mi s-a spus „La ADP!”. Multumesc.

Voi merge la ADP si voi incerca sa rezolv chestia asta. Contractul TREBUIE sa fie valabil pana la data la care am achitat. Este NEDREPT sa fie valabil pana la 31 decembrie si sa nu poti achita inainte de 1 ianuarie a anului urmator.  

Si, in principiu, e unul din FOARTE rarele momente cand imi pare rau ca nu-s barbat. Nesimtitul trebuia sa ramana SI fara stergatoare SI fara aer in toate cele 4 roti.

Cum ar fi demonstrat ca eu i-am facut raul?

TRIST.

Sunt egoista Am toate motivele din lume sa spun chestia asta si, pentru ca sunt mandra, n-am niciun motiv sa ma ascund.

1.      Stau acasa de sarbatori, in fiecare an, pentru ca e singurul moment din an cand, daca nu-mi place ceva, prefer si POT sa „ma manifest”. Ma iubesc atat de mult incat sa-mi ofer un moment pentru mine. Ma rog, azi si maine – program de birou – in rest, liber, vacanta.

2.      D’aia sunt nemaritata la (cei aproape) 33 ani. Ultima chestie la care ma gandesc: cine m-ar fi suportat in conditiile in care de pe 24 decembrie, seara pe la 19:30 am ajuns acasa, pana pe 26 decembrie, cu programul pe care l-am avut eu? (am dormit, mancat, citit, fumat, baut vin fiert – cartea citita: „Mananca, Roaga-te, Iubeste”)

3.      Voi repeta acum, pe blog, doar pentru mine, o melodie care mi-a mers la suflet anul asta si o declar “castigatoare 2008″.

Stiti ce-mi doresc pentru anul care urmeaza? „mintea (de pe urma) sa ma tin si de blogareala, dar nu de scris, VREAU sa citesc…chiar daca muncesc 12-14 ore pe zi. Am cunoscut oameni superbi si, in egoismul meu, ma oftic ca nu apuc sa comunic cu ei. Chiar ma oftic, tocmai pentru ca aceasta interactiune imi facea bine si ma facea sa ma simt tare bine.

Am in blogroll oameni deosebiti. Mai am si in viata de zi cu zi oameni deosebiti si, ca o mandra veritabila, acum (aproape) in prag de An Nou…ma bucur si le multumesc.

Multumesc tuturor. Cititi: Manaca, Roaga-te, Iubeste si asculta, da’ asculta bine:

Dupa ce am vazut pe blogul Doamnei adevaratul “banchet virtual” incropit acolo, m-am gandit “Ce sa mai scriu si eu…mai ales dupa ce atata timp am tacut?” dar, brusc, m-am gandit: “Doamna chiar merita toate gandurile bune si urarile din partea prietenilor si chiar te-ai trezit cu gandul ca-i ziua Doamnei si vei scrie…”

Doamna,  sa ai parte de tot ce iti doresti, sa fii sanatoasa, norocoasa si optimista! Iti multumesc pentru cuvintele tale bune, pe care mi le-ai spus cand imi era greu si pentru ca ai fost langa mine cand eu eram…departe. Multumesc.

P.S. as fi vrut sa fac si o dedicatie, dar n-am nicio idee in momentul asta…da’ n-ar fi frumos sa mai intru pe blog azi?…

azi dimineata: eternul si fascinantul constructor roman…In timp ce nenea dadea cu lopata ma gandeam “Oare sa apreciez macar si acest gest?”…Sa mor daca inteleg de ce, dupa ATATIA ani de la Revolutie, cand aveam scuza “Bai, saracii, au fost legati la ochi decenii intregi…”, desi si asta e exagerata, nu invatam si nu punem in practica proceduri care la altii functioneaza…Sunt mandri nevoie mare, cam jegosi, dar mandri! :((

“bordura cu bordura” ce-i drept, vopsite artistic…stil intretesut :). E posibil sa fie de pe vremea lui Videanu, dar nu prea cred…vorbim de str. Glinka (Floreasca)…

si un sticker care mi s-a parut interesant…”Lets’ not meet by ACCIDENT!”

Cand am auzit azi stirea, m-am cutremurat…imediat am incercat sa ma gandesc la alti titani care au plecat dintre noi, am incercat chiar sa-mi amintesc de momente din copilarie cand ii vedeam pe ai mei trasniti de astfel de stiri si am incercat sa ma gandesc ca fiecare generatie trece prin asta…Am regasit nenumarate nume prin amintirile mele si, cu cat ma gandeam mai mult, cu atat regretul si durerea din suflet cresteau…Am ajuns la concluzia ca unul a fost Stefan Iordache si merita din plin sa ne doara sufletul acum la disparitia sa. Si-am ascultat tot ce am gasit pe net, de mai mult ori…si-am plans. Aveam nevoie.

Dumezeu sa-l ierte!

Magazinul meu de vise
Asculta mai multe audio Muzica »

mie chiar imi place. A! Si „Pusca si cureaua lata”…da’ am zis sa mai intre si maine cineva pe aici, sa nu le postez chiar pe amandoua

Va spun doar atat: 102 persoane si la 5 a.m. lautarii erau epuizati…superb, dar povestesc altadata si, poate, voi avea poze. cele facute cu telefonul mi se par urate, pentru cat de reusita a fost petrecerea…Revin!

Vi-l mai amintiti pe … maine il botezam Mare dilema am avut “ce-i duc copilului?” M-am dus la Ikea si am cautat ceva ce nu s-ar gandi nimeni sa-i cumpere sau nu s-ar gasi pe la Braila. I-am luat astfel, printe jucarii si alte chestii, un leagan foarte interesant de care-s tare mandra, desi n-a fost ideea mea

Asa ca, maine seara party-time

si pentru ca-mi place, la fel de mult ca acu’ 15 ani, de ce sa nu stea si pe blog…zic