Noutati/detalii

Posted by admin on May 29th, 2008
2008
May 29

Ca am inceput serviciul, cred ca se vede/stie, dar ca am inceput un serviciu nou, asta nu-i chiar cunoscuta.

Am vrut la un moment dat sa va pun o intrebare legata de “cat de stresant poate fi sa ai si santier in casa si sa-ti schimbi si serviciul in acelasi timp?” – daca si divortam in timpul asta, puteam sa merg direct la Guiness pentru un record :)

“Serviciu nou” e putin cam mult spus, pentru ca e o companie in care am mai lucrat aproape 5 ani, doar “departamentul” in care activez e altul. Sunt putin absenta pana ma pornesc serios pe treaba si asta n-ar trebui sa-mi ia mult pentru ca stiu cu ce se mananca, cunosc foarte bine serviciile si procedurile, iar job-ul pe care mi l-am ales ar trebui sa-mi vina ca o manusa si, ca orice chestie care-ti place la nebunie, ar trebui sa mearga “de la sine” :).

In alta ordine de idei, imi cer mii de scuze Crinei si lui Vania, care m-au bagat in seama pe mess, dar nu am fost in stare sa le raspund…scuze, dar si celor care erau obisnuiti sa gaseasca macar si un text mai slabut…Imi revin. Promit.

Multumesc.

am gasit…

Posted by admin on May 27th, 2008
2008
May 27

Uneori reusesc sa-mi pun ideile in cuvinte, alteori nu reusesc…Am vrut sa scriu azi, dar n-am avut niciun succes. E adevarat ca nu m-am stresat prea tare deoarece planificasem de pe vremea cand laptopul statea intr-un sertar sa stau o dupa-amiaza intreaga la Gabriela Savitski pentru “Povestea Filomelei Pizdrintz…”. Cum era normal, am citit postarile in ordine, de unde le lasasem. Intr-una din ele, am gasit cuvintele pe care as fi vrut si eu sa le scriu…Asadar, cu copy/paste, avem:

“Am schimbat altceva, însă. M-am “adâncit”. Am reuşit să mă apropii de mine, chiar să ating cu vârful degetului apa ameţitoare a sufletului. M-am înţelepţit. Am cunoscut un om care a crezut în talentul meu, nevalorificat şi nefolosit, care stătea într-o debara de-a mea ca un harnaşament de cal, prăfuit, inutil. Calul nu mai era, îl pierdusem în câmpiile Timişoarei, luptând cu ştimele alunecoase ale presei… Omul acesta m-a demolat, m-a făcut praf şi pulbere, mi-a demontat toate prejudecăţile, m-a făcut una cu pământul din care sunt şi m-a construit din nou.  Bineînţeles că “uit” să-i fiu recunoscătoare, astăzi, ba chiar îl şi sfidez. Bineînţeles că tot ce-a făcut pentru mine, cu sacrificii şi eforturi personale şi, de cele mai multe ori, împotriva voinţei mele, curăţindu-mă cu grijă de toate mizeriile lumii, de toate relele făcute şi trăite, de toată urâţenia şi turpitudinea, mi se pare absolut firesc şi binemeritat. Dar dacă nu era aşa? Dacă nu aş fi avut acest noroc extraordinar, luxuriant?

Aş fi îngroşat cu încă unul numărul mare de oameni care şi-au irosit vocaţia. Aş fi fost încă un ratat, alături de alţi rataţi cu care m-am întâlnit sau mă întâlnesc prin viaţă. Alături de alţi oameni profund nefericiţi, pentru că nu sunt “la locul lor”. Roşi, măcinaţi de propria nefericire pe care o întind ca pe-o pecingine asupra celor din preajmă. S-ar putea ca în final şi eu să constat că n-am făcut ceea ce trebuia cu “talantul” ce mi-a fost dăruit. S-ar putea ca, la sfârşit, să mi se spună: “Nu ăsta era drumul tău”. Dar, până atunci, aşa imposibilă cum sunt, necruţătoare cu prostia şi cinică de câte ori ştiu că e nevoie, nevolnică şi vulnerabilă ca un fir de iarbă, cred în scris, cred în Cuvântul care zideşte. Toţi suntem “zidiţi” din cuvinte. Din cuvintele bune ale mamei, din cuvintele severe ale celor care au vrut să ne-nveţe ceva, din cuvintele rele care au vrut să ne rănească sau să ne distrugă. Lăsaţi să vină la voi doar acele cuvinte care bucură şi încântă. Eu aşa găsesc de cuviinţă.”

Nu mi-am permis sa fac nicio modificare, atat locatia, cat si ocupatia, fiind absolut irelevante.

Multumesc, Gabi. Iata cum aceste cuvinte ale tale au devenit pentru mine “cuvantul care zideste”…

azi ma simt asa:

Posted by admin on May 27th, 2008
2008
May 27

Maine, mai vedem!

scuze si multumiri. mi-a fost dor de voi

Posted by admin on May 24th, 2008
2008
May 24

Legat de hey-rup-ul in care m-am angajat, spun doar ca a iesit foarte bine si am avut cel mai bun zugrav care poate sa existe. S-a incadrat in timpul promis in discutia initiala, ma rog, a terminat miercuri seara tot ce-mi promisese, plus ce am mai descoperit eu ca mai vreau…mici chestii, dar migaloase.

Incep prin a-mi cere mii de scuze celor care s-au ingrijorat din cauza ca am disparut. Acum, cand e totul curat mi se pare o prostie ca n-am scos laptop-ul atatea zile, din sertarul in care era, dar va spun ca nu era de scos. Am mancat si mi-am baut cafeaua vreo 10 zile pe un bax de scartaitoare, material cu care am izolat balconul si nu mi-a venit sa-l scot. Daca incercam sa mut vreo folie de pe mobila sau de pe fotoliile urcate pe canapea, mai mult ma enervam din cauza stratului de praf fin care se ridica si umplea camera. Gata, a trecut. Mi-am promis ca 5 ani nu mai fac…:)

In al doilea rand, le multumesc tuturor celor care s-au gandit la mine de ziua mea…de zilele mele, ca au fost 2, pe 20 si pe 21…ma cheama si Elena :) M-au bucurat mesajele primite pe telefon sau sms in zilele respective, dar nu va dati seama cat m-au bucurat mesajele pe care le-am gasit azi, aici…azi, cand nu mai am picioarele si mainile umflate, cand zgaraieturile capatate in timpul smotrului nu ma mai dor si cand pielea de pe maini nu ma mai arde de la solutiile folosite. Va multumesc din suflet, m-ati facut fericita.

Restul, ce ar mai fi de spus, va spun pe blogurile voastre, dar, in esenta, va doresc tuturor sa vi se indeplineasca toate visele/dorintele/obiectivele…chiar si cele care par greu/dificil de realizat.

zambesc, deci exist :)

Posted by admin on May 14th, 2008
2008
May 14

Am vazut la chinezu ultima postare si, inca o data, este un exemplu pentru mine.

Totul merge absolut ok pe santierul format adhoc in “vastele apartamente” doar ca, poate din cauza anotimpului, poate din alte cauze, poate intentionat, poate inconstient…cate putin din toate, cred, am mai demarat un proiect (personal) care imi ocupa ceva timp si mult “psihic”.

N-am apucat sa trec prin toate blogurile prin care trec zilnic, dar am vazut ca am o leapsa de la Oana (o rezolv).

In alta ordine de idei, scuze pentru absenta, in maxim o saptamana ma linistesc.

“raport”, dupa pasul I

Posted by admin on May 11th, 2008
2008
May 11

S-au montat si a fost totul absolut ok, asadar pasul I il declar ca fiind un succes. N-a picat nicio placa de faianta din baie, asta fiind una din emotiile mele mari, deoarece faianta e pusa pana in tocul geamului…ce sa zic? A fost foarte atent baiatul care s-a ocupat de baie. Toti au fost.

Totusi, vineri cand s-au apucat de treaba, au inceput cu blaconul vechi, cel cu cornier…spargand geamurile cu levierul. Traumatizant, va spun. Eu am intrebat daca nu exista alta metoda, sa taiem cumva geamurile vechi cu un diamant. Raspunsul lor a fost scurt: Asa se face domnisoara!…Ma rog, noroc ca sub balconul meu e o gradina destul de mare, circulatia facandu-se la mai mult de 10 metri de balcon…Doamne cum sareau geamurile de la etajul 3 pana jos! Brrrr!

Au terminat de daramat balconul vechi, au urcat cu funiile rama din fata a noului balcon si….a inceput ploaia! Hmmm…Au venit in casa si stand la o cafea, unul dintre ei, genul sef, se uita la geamul de la bucatarie si zice: “nu bate ploaia pe geamuri, ne apucam de dormitor si bucatarie”. Asa a fost. S-au apucat de daramat, ploua in continuare, dar nu spre casa si s-au desfasurat in voie. La dormitor, alta belea. Fibra optica pe care am telefon, internet, tv, intra pe geamul de la dormitor, eu credeam ca prin tocul de lemn si ma gandeam ca voi ramane fara net un timp, dar era prin zid si n-am avut nicio problema, au venit insa si baietii cu fibra si au mai ancorat-o, asezat-o, pieptanat-o (ii anuntasem de dimineata).

Din momentul in care au disparut geamurile de la dormitor si bucatarie, mie a inceput sa-mi fie…curent, nu frig pentru ca eram echipata bine, si asa mi-a fost pana seara. Ma doare in continuare capul, desi nu mai simt pic de curent, cred ca e o raceala usoara.

Azi vine domnul cu care voi face reparatiile sa facem planul de atac pentru ce urmeaza. Abia astept sa ajung la curatenia finala :).

Revin mai pe seara, ca mai am niste idei prin cap. Pana atunci o duminica frumoasa si linistita, va doresc.

fara

Posted by admin on May 7th, 2008
2008
May 7

Postarea asta a Oanei mi-a adus aminte ca am o melodie preferata. Nu ma dezmint, n-am un cantaret preferat, dar aceasta este melodia vietii mele.

Postarea nu este un “mesaj in sticla”, chiar daca unii vor crede ca stiu sa-l citeasca, li se va parea…Acum e doar dedicatie pentru Oana.

Enjoy!


Am “piua” :)

Posted by admin on May 6th, 2008
2008
May 6

Sunt intr-o mica pauza de la a scrie pe blog. Nu, nu-s in concediu, pentru ca-mi iau concediu cand imi trebuie, nu aiurea in tramvai si, cum montarea termopanelor s-a amanat pana vineri, o sa mai vin la birou pana joi…Da, asta e unul din motivele nervilor, de fapt nervii mi-au trecut, mi-a ramas dezgustul cauzat de faptul ca unii romani sunt, pur si simplu, prost croiti…Problema mea reala fiind minciuna, nu amanarea in sine. Daca mi-ar fi spus sincer luni dimineata “Bai, acu, ne apucam de comanda ta!” pe cuvant as fi privit alfel problema…dar simt oamenii cand mint, cand sunt falsi, si turbez. Instantaneu!…poate din cauza ca si eu sunt “vanzator” de vreo 6 ani si stiu ca se poate face treaba si fara sa minti. Chiar mai bine!

Aleg sa nu ma “desfasor” pe blog, dar pe mesteri, in plan real, nu-i ocrotesc de furiile care ma domina, pentru ca nu mi se pare corect sa ne obisnuim cu servicii de proasta calitate, sa tacem si sa inghitim…da’ nici improscatul cu noroi in public nu mi se pare chiar o solutie si povesti cu talc nu stiu a scrie.

Deci, multumesc celor care mi-au dat cate un ghiont…”bai, traiesti? Ai fugit? M-am plictisit de soneria telefonului tau…etc…” As putea sa mai postez o sonerie, ca mai am…o am si pe aia care fluiera…”twisted nerve”, ceva…

O sa revin. Acu’ sunt prea nervoasa pe cei care calca, cu bocancii jegosi, pe planurile mele.

sonerie :)

Posted by admin on May 4th, 2008
2008
May 4

Asa suna telefonul meu…uneori :)

La multi ani, Tbb! Sa traiesti 1000 de ani in pace!


de campanie electorala, ca tot a inceput

Posted by admin on May 2nd, 2008
2008
May 2

Bun, a inceput campania electorala si, cum e firesc, au inceput sa creasca postere, ilustrate si tot felul de alte hartii pe masini pe geamuri, pe garduri si nu numai…

Daca as fi candidat si as vrea sa pun ilustrate pe masinile dintr-o parcare, le-as spala/le-as sterge geamurile si abia apoi as pune ilustrate la stergator, ilustrate, care eventual sa spuna: “Sunt candidatul x. Ti-am spalat masina/ti-am sters geamurile. Nu eu, echipa, dar eu o conduc. Asta e modul meu de a-mi face treaba”… sau as spala geamurile de la metrou si as pune afise cu “acest geam a fost spalat de echipa bla-bla. Asa intelegem noi sa ne facem treaba!”…

Acei candidati, i-as vota! Pana acum, nu vad decat o risipa care mai creeaza si mizerie. Cati soferi credeti ca arunca “spamul” la un cos?

Next »