mindra.eu

…asta nu inseamna ca nu citesc… Am mai adaugat un link in blogroll. Mie imi place cum scrie…

pentru ca am stat in masina, in parcare, sa o ascult dimineata cand am ajuns la “aprozar”, am zis ca e cazul sa stea pe blog

in Bucuresti, la bloc, la etajul 6…Mi se pare super tarasenie. O familie de soimi s-a aciuat acum ceva timp, au depus oua si le clocesc…Super tare!

P.S. Un coleg de birou e fericitul, nu eu…

am trecut milimetric in weekend-ul asta pe langa a pati una bulgareasca. Poate vi s-o fi intamplat sa se opreasca apa in timp ce masina de spalat era in plina treaba, mie nu, e prima oara si, fiind prima oara, n-am prea stiut cum sa reactionez. Am constatat scaderea presiunii apei, la scurt timp dupa ce am bagat rufele, dar nefiind vreo interventie anuntata, am crezut ca poate nu se opreste de tot, poate-i doar scadere de presiune…ba da, s-a oprit. Masina fiind cuminte si crezand ca revine repede apa, am fost indecisa daca s-o inchid, pana revine apa, sau s-o las asa…Nu-mi mai amintesc ce ratiuni – divine, as spune acum, m-au determinat s-o inchid. Bine am facut! Cand a revenit…mi-e greu sa-i spun “apa”, pentru ca, ceea ce curgea la robinet, era ceva spre namolul de la Lacul Sarat sau lutul cu care lipea bunica-mea in fiecare vara prin bucataria de vara de la tara…

De data asta am scapat si data viitoare voi sti…Hm! sau ar trebui sa caut o masina de spalat mai desteapta, sa se opreasca singura, cand se-ntampla d’astea…

Nu crede in minuni, bizuie-te pe ele…

mie mi-au placut melodiile acestui domn inca de acum 15-16 anisori si constat cu o placuta surprindere ca-mi plac in continuare…personajul e valabil, zic…

Pentru Crina si Oana…de weekend

P.S. Oana, merge la condus. Crina, te urc la volan?

Un tip foarte singur a hotarat ca viata ar fi mai misto daca ar avea un animal de companie.

Asa ca s-a dus omul nostru la un pet store si i-a spus managerului ca vrea sa cumpere un animal “aparte”. Dupa cateva discutii a cumparat intr-un final un miriapod (o insecta cu 100 de picioare), care venea intr-o cutie mica, alba, pe care s-o foloseasca pe post de casa. Se duce tipul acasa, gaseste un loc potrivit pentru cutie si se gandeste ca ar fi frumos sa inceapa “relatia” ducandu-si noul companion la un bar sa bea ceva. Asa ca a intrebat miriapodul din cutie: “Vrei sa mergi cu mine pana la Frank’s sa bem o bere?” Dar … nici un raspuns, asta l-a deranjat pe tipul nostru dar a asteptat cateva minute si a intrebat din nou: “Ce-ar fi daca am merge la bar sa bem o bere impreuna?” Dar…iar… nici un raspuns de la noul sau prieten si tovaras. Asa ca a mai asteptat cateva minute gandindu-se la situatia respectiva. S-a hotarat sa mai intrebe inca o data, de data asta apropiindu-se de “casa” miriapodului si urland: “Hey, tu de-acolo! Vrei sa mergem la Frank’s sa bem o bere impreuna?” O voce subtire se auzi din cutie… “Te-am auzit si prima oara! Ai in p..a mea rabdare, imi pun pantofii!!!”

Weekend agreabil si linistit!

Cand doua prietene dragi, necunoscute fata-n-fata, inca: Crina si Oana, iti spun sa scrii despre intalnirea cu doua personaje agreabile: Vania si Chinezu, te executi!

Dragilor, din punctul meu de vedere, eu m-am intalnit cu doi OAMENI, cunoscuti intr-adevar in blogosfera. Pentru mine cuvantul are o greutate aparte…e, daca vreti, ca un compliment sa numesti pe cineva OM…aha, vedeti? Despre asta vorbesc

Despre Vania, Chinezu a spus cel mai bine, cineva ar trebui sa scrie o carte. Scrie admirabil, este inspirat si poate sa aiba niste experiente fascinante Am vrut intr-adevar sa-l cunosc pentru ca blogul lui, de cele mai multe ori, te supune la exercitii intelectuale cu un oarecare grad de dificultate, ceea ce n-are cum sa-ti faca decat bine Intru pe blogul lui Vania si cand mi-e bine si cand mi-e mai putin bine si, brusc, tot se schimba…in bine sau in si mai bine…

Despre Chinezu…pe scurt, l-am considerat si-l consider un model. Model sub orice aspect vreti voi. Faptul ca ne-am intalnit e departe de a-mi da dreptul sa spun ca-l cunosc, dar ce am “cunoscut” de pe blog ma determina sa spun asta. E un model din categoria: “Oameni cu care ne mandrim”. Este.

A fost prima mea intalnire cu bloggeri. Ma bucur ca au fost ei primii, dar mai am niste “tinte”. Singurul meu “of”, pentru ca am unul, e ca nu scriu si eu mai mult si mai bine…si, acum, ma si feresc sa mai promit ceva…si daca ma mai gandesc mult, iar n-o sa-mi placa ce-am scris si iar n-o sa postez…si nu e  ok…

Bun. Pentru ca am rezolvat, sau nu, problemele esentiale ale existentei noastre: fotbalul si politica, eu mi-am propus sa merg mai departe… Dandu-ma azi pe net, gasesc la Paulo Coelho o postare interesanta: “sufletul pereche – magie sau sacrificii/riscuri”?

Eu cred ca e o combinata intre cele doua posibilitati. E important sa existe “magia”, dar fara riscuri/sacrificii, aceasta se pierde.