mindra.eu

Acum 11 ani ma pregateam sa vin in Bucuresti, respectiv, in aceasta zi m-am inscris la facultate. N-aveam chiar 18 ani, aveam 21, nu-mi faceam planuri sa raman in Bucuresti dupa terminarea studiilor, dar asta e alta poveste.

Am lasat inscrierea pentru ultima zi. M-am trezit dimineata si stand la cafea urmaream stirile pe un televizor al doamnei care m-a gazduit pe perioada examenului de admitere, am vazut stirea despre moartea printesei Diana…mi-au dat lacrimile. Imi placea tare mult personajul si, desi nu-i urmaream povestea vietii, nasul meu zicea ca e ceva necurat la mijloc.

Cum spuneam, am lasat inscrierea pentru ultima zi. Mare greseala…Din fisa medicala imi lipsea o stampila :|…Imi amintesc ca eram atat de disperata, plangeam si nu stiam la cine sa apelez. Teoretic, aveam o matusa in Bucuresti dar pierdusem legaturile cu aceasta parte a familiei cu multi ani in urma. Am rezolvat pana la urma problema si dupa ce am depus eu dosarul s-au incheiat inscrierile…Douasprezece zile mai tarziu, s-au afisat rezultatele, intrasem a 24 a dintr-o grupa de 25, un profil care a fost in general prima optiune a celor care s-au  inscris  la acea facultate.

Azi dimineata m-am trezit gandindu-ma cat de bine e sa te trezesti si sa te gandesti „pe data X s-a intamplat chestia asta…”…cred ca asta inseamna sa traiesti, sa-ti faci fiecare zi memorabila…E drept ca si eu am o manie sa retin diverse date calendaristice…

Stand la cafea, azi dimineata, m-am gandit ca intr-o zi, in toamna asta, o sa fac o lista cu datele (zilele) in care-mi amintesc ce am facut…si sa lansez si o leapsa in blogosfera :D. Eu imi amintesc brusc…7 zile. Cam putine pentru cei 32 de ani, dar n-am stat sa ma gandesc prea mult.

Azi, 31 august, maine, 1 septembrie…prima zi de toamna, calendaristica. Am regasit pe mai multe bloguri, chiar si eu am mai semnalat, in treacat, sfarsitul verii…Problema mea cu venirea toamnei este ca aduce sfarsitul unui an mai aproape…Imi place anotimpul, imi plac toate anotimpurile, mai greu imi e insa sa ma obisnuiesc cu trecerea anilor. Toamna, cum scrie si Maria, orasul revine la viata. Asa e. Urmeaza vreo 3 luni de agitatie si…vacanta de iarna cu Noul An…Paradoxal, ma bucur de venirea unui nou an, imi fac planuri, am noi sperante, dar imi pare rau dupa cel care a trecut…si dupa toate zilele pe care as fi putut sa le fac „memorabile”, dar nu le-am facut…

Va doresc o toamna frumoasa si memorabila!

Am si eu  niste revelatii…despre care nu sunt pregatita sa povestesc :).

Ca-mi place Gianna Nannini nu e o noutate, de fapt ce zic eu „place”? O iubesc, de-a dreptul…Am vazut, la Antena 3, cred, ca vine pe 22 septembrie…zilele de 21-22-23 septembrie sunt, pentru mine, zile pe care nu le voi uita toata viata…zile in care sufletul meu e, as spune debusolat, dar nu mai e debusolat, ATUNCI aveam 9 ani, acum am 32 impliniti…mi-l imaginez ca pe niste corzi de chitara, care vibreaza la orice mica atingere; asa e sufletul meu in zilele alea…

Cei care au citit blogul, de la inceput, stiu ca si Gianni Morandi reprezinta ceva pentru mine…nu ma pot abtine sa postez clipul asta. Pentru mine inseamna….nu „ceva”, inseamna mult, iar eu cred ca, cei 2 sunt artisti desavarsiti…Merita postat…zic :).

Pentru ca nu-s mester la facut poze, va povestesc eu ce ar trebui sa se vada in oglinda masinii: Arcul de Triumf si un apus de soare…si, chiar daca mie nu mi-a iesit, imaginea e…a fost superba.

P.S. Poate unii mai fotografi ca mine, vor imortaliza un moment din asta…

…ajut babe tafnoase sa treaca strada…:|

Cred ca e deja evident subiectul. Da, iar n-am avut apa, nici aseara, nici dimineata…si, spre deosebire de celelalte discutii telefonice, ultima, purtata acum 15 min, n-a mai fost calma.

De ce intotdeauna explicatiile ti se dau dupa ce oricum ai inteles despre ce e vorba? Desi am banuit de la ultima intrerupere, azi dimineata mi-a fost cam clar ca intreruperile astea de apa au legatura cu o lucrare mare din zona, lucrare la strazi, si intr-o seninatate enervanta doamna de la ApaNova, imi spune „nu-i lucrarea noastra, n-avem de ce sa anuntam”…”pe bune? Da’ SERVICIUL de furnizare a apei al cui e?” si-mi spune doamna cu o mandrie nejustificata „Suntem singurul furnizor de apa din Bucuresti” si i-am raspuns, desi as fi preferat sa fac ceva „…din nefericire sunteti!”

Stimati edili, stimati reprezentati ApaNova, cat costa sa printati niste jumatati de A4 sa le puneti pe usile blocurilor? Le printez eu, imi puteti comunica perioadele in care vor fi intreruperi?

Bleah!

“A trecut Sfanta Marie, te-ai cacat la palarie”…pardon de expresie. Cu alte cuvinte, dupa Sfanta Marie, te pregatesti sa porti caciula…

Dovada? Am fost pe afara si n-am putut sa nu remarc frunzele de pe jos…si mi s-a facut un gol in stomac

Tare mult mi-a placut vara asta!

Faptul ca mi-am amintit de Sangria bauta in weekend la mare, m-a facut sa uit ca aseara si azi dimineata n-am avut apa, nici calda, nici rece, ca angajatii ApaNova m-au dat prin plopi, la telefon, cu niste mermeleli cu pretentii de explicatii, ca am preferat sa vin sa ma spal la firma, de dimineata, in loc sa folosesc apa din bidon (urasc sa ma spal la bidon, si la tara la bunici, acum 15 ani, aveam un bazin micut cu robinet si scoteam apa din fantana, o puneam in bazin si ma spalam “la robinet”)…M-a facut sa uit si sa-mi doresc sa scriu mai degraba o postare pozitiva decat una plina de beep-uri si alte semne neintelese …

Deci, Sangria…oh, Doamne, cum a fost! In primul rand, a fost facuta cu cel mai mare simt de raspundere si cu multa simpatie, zic eu. Persoana care a avut ideea, a adus de la Barcelona acum o luna, 5 litri de vin dedicat acestui tip de bautura si s-a ingijit ca si celelalte ingrediente sa fie exact ce trebuie, de aici senzatia mea de “simt de raspundere”. Ingredientele: mere, portocale, lime-uri, au fost taiate de mai multe randuri de maini iscusite, nu si ale mele, eu am fost ucenic de gratar, acesta nefiind cu nimic mai prejos: vrabioara de vital tinuta la macerat 3 zile, cotlet de porc impanat cu nu stiu ce mirodenii…si, bineinteles, nelipsitii mici. Ce sa mai spun? Totul a fost ca la carte si la ApaNova prefer sa nu ma mai gandesc…beep!

 Rezultatul a fost mai mult decat exceptional si, probabil, amintirea asta ma va ajuta sa mai zambesc in diverse imprejurari mai putin placute…

…desi as mai fi stat, e adevarat, dar chiar aveam nevoie de un somn bun :). Am recuperat ceva-ceva azi noapte, am dormit vreo 12 ore, dar dupa 3 nopti de dormit 2 ore/noapte, mai am nevoie de o noapte intreaga de somn.

Agreabil. A fost agreabil. Am plecat vineri dimineata, la 5:45 intram pe A2, la 8:40 eram la intrarea in Mamaia. Am prins rasaritul soarelui si vineri dimineata, pe A2, si sambata dimineata pe plaja. Am stat si duminica dimineata pana s-a luminat, dar nu am mai asteptat si rasaritul. Sambata noaptea ne-am bucurat de eclipsa de luna, care a si durat cateva ore bune. Plaja libera, vremea foarte frumoasa, apa foarte buna, doar vineri dupa-amiaza au fost niste alge, la mal, dar au disparut. Locatia, Marina Surf, situata la iesirea din mamaia spre Navodari, ceva casute, ceva loc de campare, si un fel de moteluri, vreo 4 corpuri de cladire cu camere pe doua nivele, parter si etaj, care aratau absolut decent. Bineinteles ca am stat doar pe plaja, chiar glumeam cu colegii de serviciu, care se minunau “in ce hal” m-am bronzat, spunandu-le ca “am stat si noaptea ca sa fiu sigura ca se prinde bronzul”.

Nu in ultimul rand, compania, un grup de 16 persoane, a fost de nota 20, fapt care a contat extrem de mult. Exista nucleul de 5 colegi care au adus soti/sotii/prieteni, senzatia mea este ca toata lumea s-a simtit foarte bine si cred ca ne vom mai aduna in aceasta formatie.

O sa postez si niste poze, dar ceva mai tarziu (momentan nu reusesc sa pun mai multe odata).

O saptamana agreabila!